Acei aleşi de pretutindeni, copiii Mei răscumpăraţi,
Opriţi-vă o clipă numai şi glasu-Mi sfânt să-L ascultaţi.
Sunt EU acel ce vă vorbeşte, Cel ce pe cruce am murit,
Cel ce-am vărsat curatu-Mi sânge pentru voi toţi căci v-am iubit.
* * *
Acum din slavă şi mărire privesc spre voi şi vă veghez
Şi iarăşi ca atunci la cruce din nou în Duh mă întristez.
Căci, iată, văd că pocăinţa nu o trăiţi după Cuvânt
Şi-adesea în mocirla lumii vă murdăriţi veşmântul sfânt.

Din dragostea cea fără margini v-am dăruit fiori divini
Ca şi voi, fără încetare, să vă iubiţi ca şi creştini.
Dar, iată că fărădelegea v-a-mpresurat ca un şuvoi
Şi focul dragostei preasfinte abia mai pâlpâie în voi.

V-am dat talanţi la fiecare, ca să-Mi slujiţi neîncetat,
Dar în ştergarul nepăsării şi în pământ i-aţi îngropat.
Treizeci de-arginţi ceruse Iuda când m-a vândut în Gheţimani,
Şi iarăşi, dup-atâtea veacuri, Mă văd vândut de fraţi pe bani.

S-a lepădat de Mine Petru când slujnica l-a întrebat,
Dar azi, ca-n ziua pătimirii, de tot mai mulţi Sunt lepădat.
V-am poruncit prin Cartea Sfântă să nu iubiţi ce e lumesc,
Să nu lăsaţi vrăjmaşa mână să semene ce e firesc.

Dar, ce văd astăzi în familii şi-n adunările de fraţi?
Sunt fire multe de neghină şi snopii Mei nu sunt curaţi.
Nu mai e mult, şi din mărire curând cu slavă voi veni
Şi focul aspru-al judecăţii va însoţi aceea zi.

Ca fulgerul ce se arată în liniştea tăcutei nopţi
Şi care cu a lui tărie provoacă panică în toţi,
La fel va fi şi-a Mea venire când trâmbiţa va răsuna
Chemând din patru zări de lume popoarele spre-a judeca.

Tu cum vei sta atunci? Cu teamă? Ca şi acei ce M-au hulit?
Sau plin de bucurie sfântă să te-ntâlneşti cu-al tău iubit?
De-aceea azi te-ndemn din suflet, din sufletu-Mi de Dumnezeu:
Trezește-te și te ridică! Fii sfânt și drept, poporul Meu!

Căci harul este pe sfârşite şi judecata va veni,
Dar cine, cine oare poate să sufere aceea zi?
Când azi la pieptul Meu de Tată te chem viaţa să-ţi îndrepţi,
Ca prin a ta purtare sfântă să intri-n raiul celor drepţi,

Tu nu mai amâna o clipă. Renunţă-n totul la păcat,
Căci braţul sfânt al judecăţii zbrobi-va tot ce nu-i curat.
Ţărâna merge în ţărână, dar ce e sfânt nu va pieri,
Câci chiar din mâna Mea divină răsplata sfinţii vor primi.

Îmbracă haina pocăinţei şi n-o mai dezbrăca nicicând,
Păstreaz-o albă şi curată cât mai trăieşti pe-acest pământ.
Şi îţi mai spun atât: VEGHEAZĂ! . Cununa nimeni să nu-ţi ia,
Demult doresc aici în slavă să fii pe veci Mireasa Mea.

Cununa sfânt-a curăţiei oricând cu cinste să o porţi,
Căci vreau să trec cu tine-n braţe printre-ale cerurilor porţi.
Şi înaintea Celui veşnic, în faţa Sfântului Altar
Vreau să mă-nfăţişez cu tine, tu, rodul meu de pe Calvar.

Dar pentru ca s-ajungi acolo, în sfântul Nou Ierusalim
Rămâi curată şi-n credinţă, păzind Cuvântul Meu. Amin!