O, Doamne, ai milă şi astăzi de noi
Şi-n carul Tău sfânt ne mai poartă,
Căci lupta e mare şi-al urii şuvoi
Ar vrea să ne-arunce pe toţi în noroi,
Dar noi ne încredem în harul de-apoi,
Iar Tu ne urci treaptă cu treaptă.

Ca leii flămânzi şi azi duhuri răcnesc,
Sperând ca aleşii să piară,
Dar haruri divine pe sfinţi ocrotesc,
Pe toţi care Ţie cu drag îţi slujesc,
Iar ei mai năvalnic atunci îndrăznesc
Luptând cu a iadului fiară.

Ispite lovesc cu-nfocate săgeţi
Pe sfinţi, ca pe toţi să-i doboare,
Dar Duhul ne spune: „ Voi nu vă temeţi,
Căci voi care-n Domnul Isus vă-ncredeţi
Aveţi biruinţa prin El şi puteţi
Rămâne oricând în picioare!".

E-aproape venirea Iubitului Prinţ
Din slăvile Sale nespuse.
Privind înspre ceruri din mari suferinţi
Te cheamă armata cea mare de sfinţi
Cu rugă în inimi şi glasuri fierbinţi:
„O, vino, o, vino, Isuse!"

Şi iată-L că vine aşa cum ne-a spus
Mireasa să-Şi ducă la Sine.
Uitate sunt lacrimi, necazuri şi plâns,
Şi lupta pe care în vale am dus,
Căci Mirele Însuşi la masă ne-a pus...
„O, Doamne, ce bine-i cu Tine!"