E astăzi zi de mare sărbătoare,
O zi de bucurie-n lung și-n lat.
Creștinii se salută cu-o urare
Și spun frumos: “Hristos a înviat!”.
Isus a înviat, spune Cuvântul
Ca să-mplinească ce fusese scris,
Căci moartea nu putea ca să îL țină
Pe-Acela ce-a venit din Paradis.
Problema cea mai mare însă este
De credem noi așa cu-adevărat,
Căci mulți mai sunt dintre aceia care
Nu cred deloc că Isus a-nviat.
O lume-ntreagă astăzi de ar face
Ce-au făcut marii preoți și Pilat
Nu pot ascunde adevăru-acesta,
Și-anume că Isus a înviat.
Acesta e un lucru ce se știe,
Pilat și marii preoți au văzut,
O piatră mare dată la o parte
Și-un mormânt gol, și totuși n-au crezut.
Ei au văzut cu ochii taina sfântă
Cum Dumnezeu din cerul preaînalt
A dat pe Fiul ca să pătimească
Și-apoi să moară pentru-al lor păcat.
Nici azi nu sunt prea mulți dintre aceia
Ce cred cu-adevărat Cuvântul sfânt,
Că Domnul a murit pentru păcatul
Întregii omeniri de pe pământ.
Și mulți din ei au transformat serbarea
Într-o tradiție cu paști și miel,
Iar alții astăzi spun că Iepurașul
E chiar mai important ca Dumnezeu.
Când obiceiuri, datini și tradiții
Se-amestecă cu ceea ce e sfânt,
Se pângărește sfânta sărbătoare,
Se-aruncă-n colb al lui Isus Cuvânt.
O, de-ar veni Isus ca în cetate,
Un bici din ștreanguri iarăși de-ar lua
Și ar lovi pe toți cei ce aruncă
Noroi și murdărie-n Casa Sa!
Iubiții mei cei ce-am venit la praznic
Noi cum suntem și cum ne-am prezenta
Dac-ar veni Isus din nou cu biciul?
Ne-ar biciui sau ne-ar aprecia?
Ar da cu biciul ca-ntr-un rob netrebnic
Ce n-a făcut nimic din voia Sa?
Sau ne-ar lua de mână, părintește,
Și-alături de El ne-ar așeza?
Un gând doar astăzi am a vă mai spune,
Atunci când ni se spune ca-nviat
Noi să putem să spunem din inimă
„ADEVĂRAT că El a înviat!”
Și-apoi cu viața noastră pământească
Să arătăm aproapelui oricând
Că Isus a-nviat pentru vecie
În inimile noastre de pământ.