O, Doamne mare, o, Fiu Preasfânt.
Spre Tine-nalţ azi ruga mea.
Dă-mi Tu putere să-nţeleg,
De ce-ai trecut prin toate-acestea?

Ai fost lovit, ai fost bătut.
Ai dus în spate crucea grea.
Din spini coroană Ți-am făcut.
Iar Tu mi-ai dat, în schimb, iertarea.

De ce atâta durere?
Şi spinii grei i-ai suportat
Ce am eu să priveşti la mine?
Ce merit am să fiu salvat?

Nu pot să înţeleg Isuse
De ce pe mine m-ai iubit
Căci sus pe dealul Golgota
Eu Te-am scuipat si Te-am hulit.

Şi Te-am rănit cu-a mele vorbe
Şi cu păcatul meu cel greu
Ţi-am arătat ura-n cuvinte
Ţie, Fiul lui Dumnezeu.

De ce atâta dragoste
Tu pentru mine-ai arătat,
Şi cât de mult eu Ți-am greşit,
Tu te rugai să fiu iertat.

”O, Tată, iartă-le păcatul
Căci ei nu stiu astăzi ce fac
Să nu le ţii în seamă vina
Căci Eu plătesc al lor păcat”.

Dar am venit sub crucea Ta
Şi Te priveam cu ochii mei din fire
Atunci, Isuse, mi-ai zâmbit
Si ura se făcu iubire.

Am înţeles că sunt un păcătos
Iar Tu un Fiu de Dumnezeu
Ce-ai coborât atât de jos
Să mori pe cruce-n locul meu.

Atunci am înţeles cât mă iubești
Căci nu există dragoste ca şi a Ta
Venind din slăvile cereşti,
În loc de moarte Tu mi-ai dat iertarea.