Te ruşinezi de ce-ai făcut?

Te ruşinezi de ce-ai făcut?
E-un început în toate!
Cine n-o spune-i prefăcut,
Sau fără minte, poate,

Căci nu există om pe-aici
Să-aroge puritatea!
Când crezi “imaginea” că-ţi strici
Scornindu-ţi răutatea,

Ascunzi cu sârg tot ce-ai făcut?
Ori ţi-o rosteşti la Domnul?
Te ruşinezi de la-nceput?
Sau iar te-apucă somnul,

Culcându-te prea “linişitit”
Ȋn chinurile tale?
De poţi dormi, eşti osândit
La lucruri anormale,

Dar de-ţi mărturiseşti uşor
Păcatul cu pricina,
Un Domn te va iubi cu spor,
Iertându-ţi toată vina!