Omenire... omenire de ce te îndrepţi spre hău?
Nu vezi tu că-n fuga ta întristezi pe Dumnezeu?
Nu ai timp să te opreşti să priveşti un răsărit
Şi-ai uitat să mai zâmbeşti... să te rogi în asfinţit...
Viaţa ţi-e o alergare după bani, după averi
Iar când te apleci în rugă nu o faci decât să ceri:
Vrei o casă mult mai mare, o maşină mult mai bună
Şi n-ai vrea să simţi cum anii ca povară se adună...
Omenire, omenire haina ţi-e acum pătată
De mulţimea de păcate cum nu a mai fost vreodată
Căci la sânul tău ai fii ce ucid, ce jefuiesc
Şi ai fiice ce-n desfrâu zi de zi acum trăiesc
Totuşi Dumnezeu veghează... pentr-un suflet ne-ntinat
Încă lasă îndurare... încă iartă de păcat
Dar trimite semne multe să-nţelegem şi să ştim
Că e timpul potrivit cu toţii să ne trezim
Şi, uniţi în rugăciune să-L rugăm cu mic cu mare
Să ne ierte şi să lase din cer binecuvântare!

Vulcan-09-02-2023
Mary