Eu nu pot sã nu scriu un vers, o pildã
Şi nici sã tac şi sã visez, nu pot!
Ca nu cumva, visarea sã mã prindã
Şi sã fiu luat şi dus, cu ea cu tot!

Pe malu-acestui fluviu de cuvinte
Am vrut de multe ori, sã mã opresc;
Dar ceva mã tot mânã înainte,
Cu un imbold şi-un freamãt nefiresc.

Nu vreau a dãrui nici nepãsãrii
Şi nici intoleranţei, gândul meu!
C-aşa-am ajuns pierdut în largul mãrii,
Dar m-a adus de-acolo, Dumnezeu.

Am sã mai scriu, pânã se lasã seara
Şi de-oi avea cernealã pentru scris;
Iar, când se va goli şi cãlimara,
De-atunci va fi caietul meu închis!