Se strâng, vorbind în vifore, nămeții,
Să hotărască de comun acord
Că singura direcție e... nord
Și singura culoare e a gheții.

Iar gerul scrie-n nota răzvrătirii,
Cu țurțurul făcut ad-hoc stilou,
Un cântec pentru anotimpul nou,
O odă pentru vremea neiubirii.

În lumea ca depozit frigorific
Privim la termometre siderați,
Noi, oameni de zăpadă înghețați
Făcuți „polari” cu titlu onorific.

Dar noi am fost creați pentru iubire,
Iar clocotul vulcanului din noi
Topea cândva al izolării sloi
Și încălzea în jur pentr-nflorire.

Putem scăpa planeta de-nghețare,
Primind iar sevă din izvor divin,
Și sub un cer redevenit senin
Să ne iubim din nou cu-nflăcărare.

Dar trebuie ca noi, în suflet... minimi,
Să ne-ncălzim și să cântăm mereu
Un imn pe care-l scrie Dumnezeu
Cu degetul iubirii Lui... pe inimi!

Simion Felix Marțian
Siegen, 4 februarie 2023