Într-o zi, la ceas de seară
În tumultul  din oraș,
Se întâlniră doi vechi prieteni
Dându-și brusc un "nas în nas '.

- Salutare măi Gustavo!
Spuse unul bucuros;
Nu ne-am mai văzut de ani,
Ai îmbătrânit frumos!

  -Și tu bunul meu prieten,
Ești la fel cum te știam,
Timpul ți-a fost de augur,
Domnul fie lăudat!

-Ai dreptate măi Gustavo,
Am avut noroc cu carul,
Știi  că sunt descurcăreț,
Știu să învârt și să fac banul;

Și la gusturi, ce să zic?
Sunt așa precum știai;
Rafinat și cu bun simț,
Parcă sunt deja în Rai.

-Cât mă bucur pentru tine,
Fiindcă văd că te descurci,
Dumnezeu să-ți i-a povara,
Altfel, totu-i în zadar.

Mie mi-a luat povara
Și păcatul cel amar,
Și de-atunci îl proslăvesc,
Căci iertarea lui e Har.

-Ce poveri, ce gust amar?
Văd că te-ai c-am țăcănit!
Viața mea este dulceață,
N-am iertare de primit!

Văd că mult te-ai mai schimbat
Și ești tare dubios,
Vrei să spui că-s păcătos?
Vai, ce mult m-ai "otrăvit.

N-am poveri și nici regrete,
Și nici timp n-am de pierdut,
Spune-mi unde să te las
Căci mașină mea e aici.

-Merg în locul cel mai dulce 
Ce mă scapă de amar,
Merg în Sfânta adunare
Altfel... totul în zadar.

Se întâlniră cei doi prieteni
Peste ani și ani din nou,
Dar acum la judecata
Vestită de creator.

Unul își căra bagajul
Plin de pofte și plăceri,
Celălalt ducea un sac,
Cu regrete și îmbrânceli.

-Ce-ai în sac fu întrebat, ?
Gustavo cel credincios,
-Sunt regretele ce port
Pentru cei chemați de jos!

Tare frică mie acum,
Nu pentru ce am făcut,
Ci pentru acei pe care
Jos pe cale i-am pierdut.

-Dar tu cel ce-ai stat în Rai
Jos, acolo pe pământ,
Ai regrete de vreun fel,
Te căiești că n-ai crezut?

-Ce să zic;
De timpul care eu l-am petrecut frumos?
Când Gustavo tot fugea,
Alergând după Cristos?

-Bine! Azi schimbăm macazul
Și veți merge pe alt drum,
Însă veți schimba bagajul
Pentru viața de acum.

Unul, va porni în dreapta
Într-un loc îmbelșugat,
Celălalt, va sta în stânga
În tărâmul blestemat.

Unul, este pentru acei
Ce-au slujit doar lui Cristos,
Celălalt pentru aceia
Care au petrecut frumos.

Unul spre împărăția    
Domnului Isus Hristos,
Celălalt spre necredința
Cea purtat-o chiar de jos.

Unul cu isprăvnicia
Cea purtat-o cu folos,
Altul doar cu șmecheria
Și cu nasul doar pe sus.

Dacă aveai păcate multe,
Și te-ai fi căit de ele
Ți-aș fi șters întreg amarul,
Dar tu, te-ai fălit cu ele.

Ai avut parte de dulce
Cât ai fost acolo jos,
Nici  că ți-a păsat de cruce
Și de jertfa lui Cristos.

De păcatul ce nu-l iert
Te-ai făcut azi vinovat,
Când cu hula ai răspuns
Și n-ai vrut să fi iertat!

Dar, acei ce-au stat pe cale
Și-au trecut prin poarta strâmtă,
Astăzi se vor bucura,
Că sunt scriși în Cartea Sfântă.