Îmbogãţind pe alţii, nu sãrãceşti nicicând,
De ai cãldurã-n suflet şi dãruire-n gând.
Dacã hrãneşti mulţimea, cu pâine şi cu peşti,
Cu-o mare rãsplãtire ai sã te întâlneşti!

Îmbogãţind pe alţii, nu sãrãceşti nicicând,
Nu-ţi va lipsi nici apa! N-ai sã rãmâi flãmând!
Când nevoiaşul aflã un loc la masa ta,
Întotdeauna, pâine şi apã vei avea!

Îmbogãţind pe alţii, nu sãrãceşti nicicând!
Când propria ta viaţã, e bogãţia lor;
Dacã, în rând cu dânşii, nu osteneşti mergând,
Comoara ta e Cerul. Iar tu, moştenitor!