M-am încumetat să scriu despre Tine,
Deşi cunosc atât de puţin!
Dar pentru că mâinile Tale divine
Mi-au întocmit acest chip creolin,

M-am încumetat să spun cine eşti,
Să-ncerc să Te dăltui pe-o foaie,
Simfonia inimii dumnezeieşti
S-o descriu într-o vorbă greoaie!

M-am încumetat să Te chem în ascuns
Cu buze cioplite din lut,
Iar Tu mi Te-ai dat îndeajuns
Cum n-aş fi sperat, nici crezut!

M-am încumetat, Doamne, sfios,
Fântâna luminii s-o beau
Şi-n sufletul meu păcătos
Ploi sacre acuma se vreau!

M-am încumetat în vas pământesc
S-adun mireasma sorginţii,
Să pot fără mască să cresc
Mai nalt şi mai drept, precum sfinţii.

M-am încumetat unei lumi să Te-arăt
Prin simplă faptă,-n vreun fel.
Mi-e jertfa un gram de omăt
Căci Tu, Dumnezeu, eşti... altfel.