S-a rupt zăgazul razelor de soare,
Grădina e plină,
Pe ramuri se deschide ochiul care
Absoarbe lumină.

Ies mugurași, în soare se scaldă,
Într-un cor gânguresc
Un imn minunat de laudă, slavă
Părintelui ceresc.

Un vis hibernal prevestit-a un rod
Dulce ca mierea,
Acum au ieșit la lumină și cred
Domnul dă puterea!

Când vor veni vijelie, furtună,
Tatăl lor, Dumnezeu
Îi va sprijini în lupta cea bună,
El veghează mereu!

Oare putea-vor să-și apere floarea
Când roi de fluturi vin?
Ca un șarpe îi amăgește splendoarea
Să-i aducă la chin.

Ce păcat de rodul din ramuri desprins,
Căci e rod viermănos!
Neîmplinind rostul prevestit în vis,
Putrezește pe jos.