Îngenunchez smerit pe cale
Şi caut să m-apropii iar de Tine
Căci te doresc
Şi tot ce am în mine
Spre Tine strigă şi te cere ,
Deşi-s pe-a umbrei morţii vale.

Zdrobeşte zgura
cu Lumina feţei Tale
Iar ce-I rău alungă ,
Căci vreau să fiu copilul Tău.
Din inimă topeşte-mi ura
Şi schimb-o în dragoste curată
Şi mila Ta să mă ajungă.
O, Doamne , ia-mi fiinţa toată
Şi- nalţ-o într-un rug aprins ,
să ard o viaţă pentru slavă,
să fiu mai mic, mereu mai mic
şi Tu mereu mai mare-n mine,
chiar dacă fiinţa mea firavă
nicicând nu te-ar putea cuprinde.
Aş vrea să fii Tu totul , eu nimic.

Şi mai doresc , o, Doamne sfinte
Să-mi dai statornicia
Pe care să n-o-nvingă nici valurile
Nici vecia,
Ca să rămân mereu pe stâncă
În miez de zi şi-n noapte-adâncă ,
Până atunci când faţă-n faţă
Ne vom privi cu bucurie :
Eu un nimic... Tu -Dumnezeu
Şi voi şopti cu frenezie
"Sunt un nimic , dar mulţumesc
Că mai iubit şi sunt al Tău."