Șoapte din iad
autor: Nichifor Nicu
18/02/2022. ora: 02:40

'L-aud pe diavol râzând de mine,
Spunându-mi că am fost uitat,
Că am rămas gol, de rușine
Și că voi fi greu încercat.

Îl văd cum mă batjocorește
Spunându-mi că nu voi putea
Să scap de ceea ce-mi răpește
Din suflet toată liniștea.

Îl simt cum dă mereu târcoale
Și vrea să mă apese-n jos.
Să nu mai am nici o valoare,
S-ajung cel mai neputincios.

Ar vrea să fiu fără putere,
Să nu mai fiu bun de nimic.
Să am în suflet doar durere,
Să nu mai fiu un ucenic.

S-ar bucura de m-ar vedea,
Trântit și-n mare suferință
Și sigur, nu l-ar deranja
De-aș renunța și la credință.

Ar vrea să fiu un hulitor,
Să mă închin în fața lui,
Să nu mai beau din Sfânt izvor,
Să nu mai fiu al Cerului.

Ar vrea să n-am nimic de sus,
Să fiu un trist, plângând în noapte.
Să nu ascult de-al meu Isus,
Ci doar de-amarele lui șoapte.

Dar astăzi vreau să îl anunț
Că eu privesc doar înainte.
Și la Isus, eu nu renunț,
Și nu Îl vând pentru o linte.

Prefer să merg doar cu Hristos
Oricâte încercări vor fi.
Și vreau să fiu Lui de folos,
În orice zi să-L pot sluji.

Hristos pășește înainte,
Iar eu pășesc pe urma Lui.
În spate-i diavolul, ce minte
Că nu pot fi al Domnului.

Dar eu mă-ncred doar în Hristos
Și știu că El este cu mine.
Și chiar de-i ceru-ntunecos,
El nu mă lasă de rușine.

De-aceea Îl iubesc mereu
Și Îl slujesc cu sârguință,
Căci El e Fiu de Dumnezeu,
Mă poartă-n car de biruință.

Cum aș putea să Îl trădez
Când știu ce mult m-a ridicat?
Eu vreau pe El să Îl urmez,
Nu pe satan cel arogant.

Înaintez doar cu Hristos
Și-așa va fi pân-la sfârșit.
Și chiar de iadu-i furios,
Doar Domnul merită slăvit!

Există un singur Domnitor
Peste întreaga mea ființă,
E Domnul Sfânt, biruitor,
Ce-mi umple viața de credință.

Și-L voi slăvi cât am suflare,
Iar dincolo, când voi pleca
Și când voi fi la sărbătoare,
Tot Lui Hristos îi voi cânta!

Așa să știe iadu-ntreg:
Pământul tot de s-ar mișca,
Eu tot cu Domnu-aleg să merg
Și numai Lui Îi voi cânta!

Decizia mea este finală,
Iar vorba nu mi-o voi schimba.
Chiar de-ar veni orice rafală,
Doar Domnului m-oi închina.

Schimbare? doar către mai bine
Și doar cu Domnul pe cărare,
Orice-altceva, e o rușine
Și-aduce doar lacrimi amare.

Nu-mi trebuie nimic mai mult,
Îmi e de-ajuns al meu Hristos,
El este tot ce am mai scump,
Rămân fidel și credincios.