Mamă ai plecat departe de-aici...
Îmi amintesc privind la cicatrici
Ce leac, balsam era suflarea ta,
Cum rana sângerândă se lega.

Suflul tău o adiere care
Usca rana, rămânea o floare,
Ai transformat o lacrimă-n surâs,
Cu duioșie când la piept m-ai strâns.

Mama mea și când am fost mai mare
Mi-ai legat răni cu-aceeași suflare,
Ai vrut să duci tu suferința mea
S-o rabzi în locul meu ca-n Golgota.

Se-întoarce roata, rândul meu e-acum
Să vindec răni mergând pe-același drum,
Cu focul dragostei suflând ușor
Să schimb în zâmbet plânsul pruncilor.

Nu mai e taină, leac e dragostea,
Ea leagă răni, ea schimbă lacrima,
Pe acest târâm templul ei e scris,
Brațele mamei, leagănul de vis.