Un ceas n-ai vegheat
Ce ușor azi renunți
Picioarele nu-ți mai aleargă
Dai vina pe perii cărunți.
Și mâinile exilate
Renunță să se întindă înspre orfani
Sau înspre Cer ridicate,
Au trecut ani!

Un ceas n-ai vegheat
Ce ușor azi renunți
Ochii nu sunt îndreptați spre Cer
Ci înspre munți
Urechea aude a Sa voce
Tot mai încet, tot mai rar
În slăbiciuni nu te mai sprijinină
Mărețul har!

Un ceas n-ai vegheat
Ce ușor azi renunți
Cu scutul credinței, săgeți arzătoare
Degrabă să-nfrunți
Să speri și să crezi dimineața
Că bunătatea-I se-arată
Că El nu a renunțat
Ca să-ți fie și astăzi Tată!

De azi mă apuc de vegheat
Ca Habacuc sus pe turn mă apuc
Picioarele-mi obosite-ntărești
Cu mâinile pe orfani Ți-i aduc
Ochii-mi sunt țintă la El
Urechea aude susurul Său blând
Și gura mea strigă: " Trăiască-mpăratul!"
Osanale cântând!

Că vine ziua când toate acestea
Vor trece ca și când n-au fost
Ne-om bucura atuncea cu toții
Știind că toate au avut un rost
Veghează! Roagă-te! Iubește!
Rabdă, cu lacrimi de-ai să cânți,
Și nu uita, în fiecare dimineață
Refuză să renunți!