Isuse, eu nu știu să cânt,
Nu-mi pot atribui talentul,
Dar inima îmi dă avânt,
Și, cât trăiesc pe-acest pământ,
Nu vreau să stăvilesc torentul
De bucurie și de dor,
Ci vreau ca să răsune zarea,
C-am fost un fiu risipitor,
Dar nu mai sunt rătăcitor
De când mi-ai dăruit iertarea.
Perfectă nu-i cântarea mea,
Cum nu-s nici eu, însă iubirea
Nu-mi lasă gura ca să stea
Închisă, chiar dacă ar vrea
Să mă oprească mărginirea.
Mântuitorul meu iubit,
Nu-s meșter eu în melodie,
Dar cânt pentru că-s fericit,
Că-n suflet Tu mi-ai construit
Cea mai perfectă armonie.
Armonia iubirii Lui dă rezonanță cântării mele imperfecte.