Ziua femeii
De Ziua femeii, aleargă febril,
Creștinii, cadouri să facă.
Bătrânii, adulții sau micul copil,
Legați de-un paianjen ce țese subtil,
Ajung fără vlagă să zacă.
E firul legat de acel mărțișor,
În două culori combinate,
Iar fire și duh ni se țes în decor,
Deruta să-i prindă în lațuri ușor
Pe cei cu păreri clătinate.
Văd frații cum poartă în mâini un buchet
De flori aranjate anume.
Iau sabia la cei ce rostesc, , Sibolet”,
Parola separă rapid și complet
Berbecii de țapii din lume.
De ziua femeii, auzi ce tupeu,
E idol soție sau mamă!
Și imnuri le cântă bărbații mereu,
Din vasul cel slab și-au făcut Dumnezeu,
Punându-le chipul în ramă.
Dar cine iubește mai mult pe pământ
Pe mama, pe fiică, soție,
Nu-I vrednic de Domnul cel Mare și Sfânt
Ce vrea zi de zi să-l slujim cu avânt,
Cu toată a noastră tărie.
Copiii ce-n școală sunt disprețuiți
Că n-au mărțișor sau cadouri,
De laț bicolor nu se lasă momiți,
Chiar dacă acei care-și zic pocăiți
Acceptă a lumii ecouri.
Banchetul de fete din Judecători
E loc de răpiri beniamite
Și-n loc de parfumuri candide de flori,
Rămân mărturie a firii putori,
Corole în tină strivite.
De vrei veșnicia, te luptă să porți
Cunună de spini și ocară.
Acei cu distracții, în suflet sunt morți,
De noul Sion n-au nici parte nici sorț,
Rămân toți în chinuri afară.
Nu poți nicidecum să slujești doi stăpâni,
Așa se prefac fariseii…
Cu sufletul negru, dar helge pe mâini,
Frământă aluatul și-n harță de câini
Ei apără Ziua femeii.
Nu merită ele, îmi zic, un răgaz,
O viață mai bună, să guste
Meniul de carne cu ceapă și praz
Nu spice din mila vreunui Boaz,
Cu false păreri prea înguste?
Dar tocmai acele ce-n viață trudesc,
Primesc o atenție mai mică,
Iar doamnele mari, cu veșmântul lumesc,
Mai mult mandragore în viață iubesc,
De soț n-au respect și nici frică.
Atâtea păgâne și vechi sărbători,
Roșesc tot mai mult calendarul…
De-a fiarelor răget te-apucă fiori,
Când foștii viteji au schimbat deseori
În destrăbălare tot harul.
Nu-i rău un buchet sau cadouri să faci
Femeii, în zile comune.
De vrei lui Isus prin trăire să placi,
E mult mai util să ajuți pe săraci,
Aceasta Scriptura ne spune.
Din Nilul de sânge și broaște umplut,
Apar Valentineˈs, Dragobete…
O, Doamne, păzește-mi făptura de lut,
Credința divină să-mi fie drept scut
Când răul lovește cu sete.
Iubire supremă doar Ție să-Ți port,
Să leapăd plăcerile firii,
Iar Stânca de veacuri să-mi fie suport,
Din Sàron ceresc tot mai mult să import
De neveștejit, trandafirii.