Cum aș putea să uit de Tine,
Isuse drag, al meu Hristos? !
Tu m-ai cules dintre ruine,
Te-ai aplecat spre mine jos...
Și rănile și-a mea povară
Le-ai luat atunci asupra Ta;
Făcut-ai frica să dispară,
Și sens ai pus în viața mea.
Cum aș putea s-aduc rușine
Numelui Tău cel Sfânt și drept? !
Cum spatele să-ntorc spre Tine
Și-nspre păcat să mă îndrept? !
Cum să-mi bat joc de-a Ta iubire,
De jertfa de pe cruce, cum... ? !
A vieții mele Împlinire,
Cum să Te las... să-mi văd de drum? !
Cum aș putea să uit, Isuse,
De ochii Tăi, de vocea Ta? !
Ființa care-mi dăruise
Ce nu-mi puteam imagina.
Nu pot, Isuse, nicio clipă
Să mai respir fără de Tin';
Nu-mi mai permit să fac risipă
De harul Tău măreț, divin.
N-aș rezista nicio secundă
Fără de Duhul Tău cel sfânt
Care mă umple, mă inundă,
Îmi dă putere și avânt.
De nu ești Tu, degeaba-s toate;
Doar Tu deplin mă împlinești;
Sens, echilibru, libertate,
Deplină siguranță ești.
Amin.
22 feb 2023
https://pauladita.wordpress.com/