Omule... unde ţi-e mintea de-ai uitat de Dumnezeu
Şi-ai uitat că pentru tine a jertfit pe Fiul Său?
Cum de ai lăsat mânia să-ţi întunece gândirea
Deşi stii că nu-i nimic preţios cum e iubirea?
Stai o clipă... meditează şi-ai să vezi că-o vorbă-n vânt
Poate uneori răni tot ce-i bun şi tot ce-i sfânt
Căci limba nestăpânită pentru suflete e chin
Ce aduce mări de lacrimi de regrete şi suspin...
Omule unde ţi-e mintea? Nu ştii tu că orice faptă
Într-un loc şi într-o vreme va primi din cer răsplată
Şi-atunci tu, ce ai rănit prin purtare şi cuvânt
Ce răsplată poţi s-aştepţi pe pământ şi-n cerul sfânt?
Stai o clipă... hotărăşte limbii să îi pui hotar
Altfel tot ce-ai construit va fi poate în zadar
Căci de nu ai pace-n suflet viaţa nu mai are sens
Şi rămâi un fir de praf călător în univers!
Vulcan-23-02-2023
Mary