Chezăşie

De trăiesc viaţa sfântă
Doamne, undele Iubirii
În Hristos, Fiul jertfirii,
Îmi mişcă inima frântă
Pe-altarul desăvârşirii.

Ea mă duce pas cu pas
La dorita transformare
În iubirea Sa cea mare,
Uitând totul ce-a rămas,
Amintiri doar trecătoare.

Căci viaţa-mi, fără Tine,
Doamne, este fără sens,
E un trai greu şi imens
Căci n-are roade divine,
Nici a-l harului, consens.

Numai stând în grija Ta
Pot urca spre mântuire
Prin sfânta neprihănire,
Şi harul sfânt îmi va da
Ajutor, doar prin Iubire.

Chezăşie pentru mine
Să-mi arate mântuirea,
Spre a şti ce-i fericirea
Iubirea s-a dat pe Sine,
Să-mi ofere izbăvirea.

Ea,-n dimineaţa-nvierii
Şi-a spus gloria divină
'N biruinţa cea deplină,
Ridicând greul poverii
Înălţându-Se-n lumină.

Când triumful bucuriei
În valuri de dulce cânt
A traversat cerul sfânt,
Zorii dulci, ai vaşniciei
Strălucit-au pe pământ.

Flavius Laurian Duverna
20 septembrie 2007