Cugetare

Când în clipe de odihnă
Din al vieţii mare-avânt
Stau şi cuget la Cuvânt,
Sufletu-mi găseşte tihnă
Făcând voia Celui Sfânt.

Sub harul Său totdeauna
Vreau să stau ascultător,
Lângă a-L meu Mântuitor
De-ar veni ispite întruna
N-oi cădea prin vraja lor.

Şi atunci când pe cărare
Mă vor prinde, şi-asalta
Şi-n faţa mea le-o posta,
Ca să pot sta în picioare
Voi veghea şi m-oi ruga.

Inima-mi de voi deschide
Domnului când El va bate,
De-a cina sfinte bucate
Va fi forţa, ce va închide
Amăgiri, ce aduc moarte.

Când vom cina amândoi
Stând la masă împreună,
Chiar de-afară e furtună,
Va domni pacea-ntre noi
Prin a Lui, sfântă arvună.

Căci jertfa-I neprihănită
Haine albe Ea-mi va da,
Ce-n cer le voi poseda,
Şi-o coroană mult dorită
Când pe nori se v-arăta.

Suflete-acum te trezeşte,
Şi-auzi glas de-avertizare!
Pe pământ cum strigă tare
Şi lumii-ntregi se vesteşte
Mântuirea cea mai mare!

Flavius Laurian Duverna
20 septembrie 2007