Psalmul 119 a (v. 1-32)

Ferice de acei fără păcate
În calea lor, oriunde ei pășesc
Că-n legea Domnului ei umblă-n toate
Și-a Lui porunci anume le păzesc

Ce-L caută din inima lor toată
Care nelegiuiri nu săvârșesc
Ci-n a Lui căi ei umblă fără pată
Și niciodată nu le părăsesc

Tu-ai dat sfinte porunci, legile Tale
Spre-a fi mereu păzite cu sfințire
O, de-ar ținti întruna a mea cale
Spre-a Tale-orânduiri și-a lor păzire

Nu voi roși atuncea de rușine
De-Ți voi vedea poruncile pe cale
Cu inima neprihănită-n mine
Te-oi lăuda-nvățând legile Tale

În al meu suflet am un dor fierbinte
A Tale-orânduiri a le păzi
Spre Tine-nalț această rugăminte:
De tot, o Doamne, nu mă părăsi

Cum poate dar, un tânăr ca să-și țină
Curată-a lui cărare pe pământ
Spre-a Ta Împărăție de Lumină?
Doar de se-ndreptă după-al Tău Cuvânt

Te caut dar, din inima mea toată
O Domnul meu, te rog nu mă lăsa
De la poruncile-Ți, să pot vre-o dată
Pe drumul meu să mă abat cumva

Cuvântul Tău cu-a lui învățăminte
În inima mea-l strâng și mă silesc
Ca împotriva Ta, Slăvit Părinte
Nicicum să nu pot să păcătuiesc

Da, binecuvântat fi Doamne-ntruna
Învațămă-ale Tale-orânduiri
Vestesc cu-a mele buze totdeauna
A gurii Tale sfinte hotărâri

Mă bucur și sunt plin de fericire
Când eu urmez a Ta învățătură
De parcă aș avea în stăpânire
Avere și comori fără măsură

La-a Tale Legi, adânc fac meditare
Și-a Tale căi sub ochi am pe pământ
Cu-a Tale-orâduiri am desfătare
Și nu uit nicidecum al Tău Cuvânt

Ca să trăiesc, robului Tău, fă bine
Și să păzesc Cuvântul Tău în toate
Deschide-mi ochii ca să văd în sine
A Legii Tale lucruri minunate

Pe-acest pământ sunt un străin întruna
Să nu-mi ascunzi Poruncile Divine
De dor dup-a Ta lege-ntotdeauna
Mi se topește sufletul în mine

Pe îngâmfați, Tu-i mustri cu asprime
Pe blestemații ce se rătăcesc
Dispreț, ocară, ia-le de pe mine
C-a Tale-nvățături eu le păzesc

Să tot stea voievozii să vorbească
Spre mine ridicând împotriviri
Dar, robul Tău, să nu se potihnească
El cugetă la-a Tale-orânduiri

A Tale-nvățături mă desfătează
Și-mi sunt sfătuitori de neclintit
Cum ai făgăduit, mă-nviorează
Căci de țărână-i sufletu-mi lipit

Eu căile-mi istorisesc pe față
Și Tu m-asculți când fac mărturisiri
Te rog acum, o Doamne, Tu mă-nvață
Ca să cunosc a Tale-orânduiri

Mă fă ca să pricep aleasa cale
Poruncilor ce-au fost de Tine date
Și-oi cugeta la lucrurile Tale
Ce sunt mereu atât de minunate

Sufletu-mi plânge de durere-n mine
Ridică-mă după Cuvântul Tău
Mă depărtează, tot mai mult spre Tine,
De calea necredinței, de ce-i rău

Și dă-mi, o Doamne, sfânta-Ți îndurare
Urmându-Ți legea Ta să mă supun
Aleg a adevărului cărare
Și-a Tale Legi sub ochii mei le pun

Mă țin de-a Tale-nvățături Părinte
O Doamne, rușinat nu mă lăsa
Alerg pe calea legilor Preasfinte
Că-mi scoți la larg, o Doamne, inima

01/20/2023 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona