Peste-a lumii vreri aride
Și greoi mirositoare,
Primăvara își deschide
Minunatele-i petale.
Lumina-și scaldă demersul
În parfumul ei magnific
Ce-și așterne înțelesul
De-armonie și pacific,
Și, îmbibată de venin
Lumea dacă-ar fi să fie,
Primăvara, un destin
De lumină nouă-i scrie,
Oferind un adăpost
Sentimentelor de bine
Ce se nasc țintind cu rost
Către vara care vine
Cu avizul timpuriu
Că regina se deșteaptă
Îmbrăcată-n auriu
Și la al ei ospăț ne-așteaptă,
La o masă încărcată
Cu recoltele câmpiei
Și o binecuvântată
Prospețime a veșniciei.