Cu ochii plânși, privirea disperată
Căutăm răspunsuri la răspântii,
Vrem să primim eliberarea așteptată
Dar nimeni lângă noi nu se oprește...
Pe nimeni nu-l interesează cu adevărat
Durerea și adâncimea suferinței
Toți trec grăbiți pe lângă sufletul orfan
Și nimeni n-are timp de vreo jelire...
Așa și stăm pierduți, fără nădejde
Și așteptăm să fim răscumpărați
O vorbă caldă spusă-n dreptul nostru
Și-o mângâiere când avem necaz...
Din grea robie, din durere multă,
Se-apropie, ne cumpără Stăpânul
Ca să trăim sfințiți, eliberați de vină
Să-I fim copii, spălați de orice tină...
Păcatului sau morții, nimic nu datorăm,
Căci tot a fost plătit cu sânge
Și astăzi liber respirăm, căci
Suntem pentru totdeauna Copii de Dumnezeu!
Cu mult timp în urmă, am citit o poezie despre Domnul Isus care a trecut pe lângă un șir de robi, și a luat locul unuia dintre ei. Această imagine ar trebui să ne stea zilnic în fața ochilor, pentru a fi recunoscători pentru prețul nespus de mare care a fost plătit pentru răscumpărarea noastră și niciodată să nu mai dorim să ne întoarcem în robia păcatului... niciodată!