Aprinde-n mine focul de iubire,
Și nu lăsa de vremi să fie stins,
Să nu lași crucea dragostea să-mi stingă,
În luptă eu să nu fiu un învins.

Aprinde iar nădejdea revederii,
Acea în care nu ne-om despărți,
Căci vreau la pieptul Tău fară-ncetare,
Să plâng de bucurii ce n-or sfârși.

Aprinde azi speranța fluturată,
De vânturile vremii ce-au venit,
Și lasă să te-ating-a mea privire,
Lipită ce-i mereu de infinit.

Să nu lași ale mele mâini să cadă,
Pe-acest pământ de viață ce-i flămând,
Să nu lași să fiu frunza cea uscată,
Plăcută ce-i bătăii cea de vânt.

Aprinde-mă să fiu un far pe mare,
Când valurile reci se vor a ridica,
Să nu lași să cunosc adâncul mării,
E rece vremea lui și este grea.

Aprinde-mă să ard doar de iubire,
Căci dragoste în viaț-am căutat,
Să fiu de ea nebun întotdeauna,
Aș vrea... căci a iubi e minunat.
Amin