Iubitul nostru Dumnezeu,
Te așteptăm ca-ndată,
Să vii Preasfinte dar acum,
Nu vrem ca altădată,
Nu vrem ca Tu să mai cobori,
O Doamne-n prigonire,
Ci să cobori te așteptăm,
Acum ca pe un Mire.

Nu vrem ca Tu să mai înduri,
Ce-ai îndurat odată,
Nu vremi cu spini ca să mai ai,
Tu fruntea-ncoronată,
Nu vrem de bici ca să mai fii,
Și-acum lovit pe spate,
Nici judecat ca să mai fii,
Isus fără dreptate.

Nici să mai calci desculț rănit,
Sub hulă și ocară,
Nici să mai fii vândut cum Tu,
Erai odinioară,
Tu vino ca la cer să-nalți,
Tot ce-i în așteptare,
În umilință... răbdători,
L-a Tale sfinți picioare.

Acum pe nor Tu să cobori,
Din slavă-n strălucire,
Dar nu din nou să pătimești,
Ne-nlocuite Mire,
Nu vei veni ca să mai fii,
Acum încă odată,
Bătut în cuie de cei răi,
Pe-o cruce blestemată.

Nu vei veni să fii scuipat,
De gurile deșarte,
Nu vei veni să fii împins, de ochii răi spre moarte,
Tu vei lua ce este-al Tău,
Vei duce-n veșnicie,
În locul florilor de mai,
În Țara... veselie.

Vei înalța ce-a fost ales,
Căci Doamne-a Ta venire,
Va fi o sărbătoare-atunci,
Căci Tu din nemurire,
Vei coborâ ca să-mplinești,
Făgăduința dată,
Cuvântul care l-ai vestit,
În cartea neschimbată.

De suliță nu vei mai fi,
Străpuns Tu niciodată,
Nici sângele nu-ți va lăsa,
Pe haină nici-o pată,
Căci Doamne nu vei chinui,
L-a doua revenire,
O sarbatoare-atunci va fi,
Va fi atunci răpire.
Amin