Lasă-n urma ta creștine, ce Isus cândva lăsa,
Urma albă și iubire, alții să o poat-avea,
Și în tine să se vadă, întrupat cuvântul Său,
Căci ai fost ales de Domnul, te-a salvat de cel ce-i rău.

Lasă-n urma ta lumină, un miros plăcut mereu,
Cei din jur să vadă-n tine, mâna cea de Dumnezeu,
Ce-a făcut acea lucrare, de sfințire-n viața ta,
Care numai El o face, căci puterea-i doar a Sa.

Lasă-n urmă o trăire, după voia Celui viu,
Fii un picur tu de de apă, pentru alții în pustiu,
Cum a fost și pentru tine, Dumnezeu în vreme grea,
Cum a fost și pentru tine în furtună mâna Sa.

Lasă-n urm-o vorba blândă, și mereu doar bun să vii,
Foc aprins de o iubire, cum e dragostea dintâi,
Fă în jur ca să se vadă o lumină viața ta,
Nimenea să nu te uite, când de-aici tu vei pleca.

Lasă-n urmă veselie, nu lăsa amărăciuni,
Dacă vor trai ca tine, oamenii să fie buni,
Fii ca sarea ce dă gustul zi de zi pe-acest pământ,
Ce în urma ta rămâne, să nu fie luat de vânt.

Un miros plăcut de floare, tu să lași în urma ta,
Înflorit rămâi când iarăși, vremea nori va aducea,
Ca să lași mereu mireasmă, pentru alții care vin,
Pe-a ta urmă ca să calce spre un infinit divin.

Lasa-n urmă o cărare, cum Isus demult lăsa,
Plină doar de o iubire, cum și El mereu iubea,
Cel ce-n urma ta pășește, el să știe că Isus,
E Acela care pașii, pe pământ ți ia condus.
Amin