Te laud Isuse, te laud sub stele,
Te laud sub soare, te laud mereu,
Atingerea sfântă mi-a dat vindecare,
Mi-a dat ridicare, căzut când eram eu,
Mi-a dat ea putere să merg înainte,
În vremea din urmă cu luptă ei grea,
Mi-a dat un avânt să nu-mi fie frânt zborul,
Ci el să îmi fie spre Patria mea.

Te laud Stăpâne, te laud sub zorii,
Ce-nalță ei roua spre cerul senin,
Căci dragostea Ta am văzut-o în jertfa,
Ce Tu ai adus-o pe cruce murind,
Te laud întruna, căci vrednic ești Doamne,
Îți laudă inima dragostea Ta,
Nicicând nu mă satur să-ți cânt îndurarea,
Mereu o înalț, eu mereu te-oi cânta.

Te laud iubite, pe-o piatră sub lună,
Îmi cânt eu iubirea ce-n inim-o am,
Sub strunele harfei, pe culmea de stâncă,
Și surzii vorbesc cum eu Ție-ți cântam,
Căci focul aprins era Doamne-a iubirii,
În inima mea pentru Tine mereu,
În fața mea Doamne era numai Unul,
Acela erai Tu iubit Dumnezeu.

Te laudă-ntruna privirea lipită,
De zarea albastră și-n ceasul târziu,
Căci sunt fără teamă, mă simt doar cu Tine,
Oriunde mă aflu... nu este pustiu,
Pe buze îmi este doar lauda care,
Pe Tine te laudă Doamne mereu,
Căci trează îmi este dorința în mine,
Dorința îmi ești numai Tu Dumnezeu.
Amin