CURATIREA



N-aș fi curată... chiar dacă-n zăpadă m-aș fi spălat.
Neprihănirea în Tine Isus... în mântuire am aflat.
Mi-ai iertat păcatul... în sângele Tău m-ai curățat...
Din lanțurile fărădelegii... izbăvire... Tu mi-ai dat.

Mâinile mele... ar fi fost tot pline de mizerie...
Nu le-aș fi curățit... nici chiar spălate cu leșie.
Adevărului Tău... tot pământul stă azi mărturie.
Ești unica Ușă deschisă... spre veșnicie.

Păcatul... astăzi... nu mai poartă numele de păcat.
Fărădelegea... este ridicată la rang înalt.
Homosexualitatea își are acum... teren legiferat.
Adoptat prioritar... acceptat... la nivel de Stat.

Prostituția... astăzi... a primit valoare de meserie.
Familia... e înjosită... catalogată ca nebunie.
Răul... și-a întins ghearele... zgârie cu mare furie.
Nu lasă omul... să gândească la veșnicie.

S-a legiferat căsătoria între bărbat cu bărbat,
Între o femeie cu altă femeie... căsnicie.
Ce reprezenta o familie... astăzi... e dezonorat.
Nelegiuirea... a lovit în ea... cu josnicie.

Nu mai există dreptate... lumea aceasta-i mizeră.
Un loc asigurat în fată... și-a luat minciuna.
Adevăru-i marginalizat... privit... ca din altă sferă.
Poți însă găsi... la orice pas... înșelăciunea.

Mă arde sufletul... când văd alergând la pieire
Mulțime de oameni... ce-şi fac... din desfrâu
O virtute... o calitate... chiar un act de mărire.
Nimic nu-i mai ține pe oameni... în frâu.

Nu vreau să trăiesc în această lume murdară...
Care... luptă: după averi... destrăbălare...
Care... umblă: în îmbuibări... plăceri... seară de seară,
Unde vorbele murdare... curg fără-încetare.

Ca în vremea lui Noe... e desfrâu... sodomie.
Oamenii aleargă... și nici nu mai știu ce vor.
Și-au pierdut mințile în setea de-înavuțire...
Stau grămadă averi... ca și semn al hoțiilor.

Le prisosește avutul... și tot nu le e destul...
Ia cuprins lăcomia... și trufia măririi.
Îi stăpânește orbește... un duh nesătul...
Ce hrănește mândria înaintea pieirii.

Doamne... desăvârșește în noi curățirea!
Grăbește clipa răpirii... fă mai iute să vie.
Înfăptuiește în noi... mai de grabă... sfințirea.
Nu mai vrem sta aici... vrem în veșnicie!

Iubirea Ta a revărsat peste om... neprihănire.
Ai deschis cerul... unde... ne-ai pregătit un loc.
Acolo... fericirea... bucuria... vor fi în strălucire.
Născute din lacrimile ce-au curs aici... cu foc.

Nădăjduiesc în Tine... fug de fărădelege.
Aștept... nerăbdătoare... promisiunea Ta.
Pe care... lumea n-o acceptă... nu o înțelege.
Doamne... vino... ne du în Împărăția Ta!

Doamne... Nu mai zăbovi... Biserica te cheamă.
De lumea aceasta... nimic n-o mai leagă.
Doamne, Vino! Nu lăsa Biserica să geamă...
Te cheamă copiii Tăi... din lumea întreagă.