Întoarce-ți fața către Domnul
autor. Diana (G. U)

Întoarce-ți fața către Domnul,
Tu cel ce te numești creștin,
Nu mai privi de-acum pământul,
Pe el tu ești doar pelerin.

Privește cerul căci îndată,
De sus spre tine va veni,
Iubirea cea fost întrupată,
El vine pentru-a te răpi.

Nu mai privi-n deșertăciune,
Nimic din ea nu va mai fi,
Căci lumea este trecătoare,
Nici mâine azi nu va veni.

Privește dincolo de toate,
Și cu privirea ta să fii,
Spre Cel ce a creat pământul,
Și doar așa tu să rămâi.

Întoarce-ți inima spre Domnul,
Să locuiască El în ea,
Să nu lași lumea s-o cuprindă,
Să nu ai inima tu rea.

Grăbește-te către sfințire,
Și lasă tot ce-ai întâlnit,
Pe poarta cerului creștine,
Tu intri doar neprihănit.

Un plânset de amar și jale,
Dar și suspinul cel de azi,
Va deveni numai un zâmbet,
În timpul fără de necaz.

Căci este-aproape-mpărăția,
A vremurilor fără chin,
Spre ea grăbește-te mai iute,
Tu cel ce te numești creștin.

Întoarce-ți azi și-a ta privire,
Spre izbăvirea cea de sus,
Căci izbăvirea ta în toate,
Îți poate fi numai Isus.

Cu ochii larg deschiși întruna,
Tu fii mereu doar vegheator,
Să nu clipești... să nu pierzi clipa,
Când El va reveni pe nor.

Ea poate fi acum... la noapte,
Dar poate mâine ea a fi,
Aceste vremuri nu te lasă,
Creștine astăzi a clipi.

Căci sunt acele de pe urmă,
În care trebuie să fii,
În grabă către veșnicie,
Și pân-la capăt să rămâi.
Amin