Rabdă astăzi tu creștine
autor. Diana (G. U)

Rabdă astăzi tu creștine,
Cum și bobul cel de grâu,
Rabdă ploaia și furtuna,
Arșița ca din pustiu.

Rabdă vântul care bate,
Chiar de-i rece uneori,
Nu te clătina o clipă,
Viața ta să n-o cobori.

Dacă razele de soare,
Mai fierbinți ele vor fi,
Tu să rabzi tăcut sub ele,
Până în apus de zi.

Fii ca floarea înflorită,
Fii ca roua cea din zori,
Fii ca firul cel de iarbă,
Ce-i tăcut mereu sub nori.

Taci ca pietrele spălate,
De șuvoaiele ce curg,
Rabdă-n nopțile ce parcă,
Au ele doar un amurg.

Nu te-ncovăia sub greul,
Vorbelor ce goale sunt,
Taci cum a tăcut sub cruce,
Când urca cu ea un Sfânt.

Rabdă chiar și nedreptatea,
Căci și El nedreptățit,
A urcat un deal odată,
Când era și biciuit.

A răbdat sub multe pietre,
Înspre El ce aruncau,
Taci cum El tăcea întruna,
Și când îl batjocoreau.

Rabdă cum pădurea rabdă,
Diferite vremi ce vin,
Taci cum tace și o stâncă,
Chiar paharul de e plin.

Doar privirea să îți fie,
Ea mereu numai în sus,
Chiar de taci... o va-ntelege,
Cel ce a tăcut... Isus.

Rabdă vremea azi creștine,
Oricât ea de grea ar fi,
N-o lăsa să te doboare,
Este-aproape marea zi.

Ziua cea când va deschide,
Pentru cei ce-s răbdători,
Porțile spre locul care,
Este dincolo de nori.

Însă pentru ca să intri,
Unde-s străzile-aurii,
Taci în grele suferințe,
Și-n picioare să rămâi.

Când ispita e mai mare,
Tu răbdare-atunci să ai,
Dincolo de porți la masă,
Cu Isus în veci să stai.

Taci și rabdă, și-n tăcere,
Să înaintezi mere,
Căci pe Golgota o clipă,
N-a oprit nici Fiul Său.

Alergarea să îți fie,
Numai după voia Sa,
Doar atunci să urci tu dealul,
Drag creștine vei putea.
Amin