De n-aș fi fost cu tine
autor. Diana (G. U)

De n-aș fi fost cu tine, ai fi fără putere,
Ai fi fără privirea, ce astăzi tu o ai,
Spre locul unde ție, Eu îți voi da odihnă,
Pe plaiurile sfinte, acolo-n colț de Rai.

De n-aș fi fost cu tine, ai fi pierdut în vale,
Pe-adâncul de durere, ai zace tu acum,
N-ai fi știut ce mare, îmi este bunătatea,
N-ai fi știut vre-o dată, cât Eu pot fi de bun.

De n-aș fi fost cu tine, n-ai fi gustat o clipă,
Din fericirea care, adesea ai simțit,
Te-ar fi-nghițit îndată, acea mare-ntristare,
Care pe drumul vieții, mereu te-a urmărit.

De n-aș fi fost cu tine, cum oare scump copile,
Tu ai privi azi cerul, în care te aștept,
Cum oare fără Mine, tu poți avea speranță,
Că vei trăi o clipă, când Eu te strâng la piept.

Cum oare azi lumina, ți-ar sta doar înainte,
De nu ți-aș pune pasul, mereu pe urma Mea,
De nu ți-aș lua povara, cum dealul întristării,
Tu astăzi fără Mine, copile l-ai urca.

De n-aș fi fost cu tine, ai fi spre nimicire,
Ai fi dus tu de valuri, ce spumegă mereu,
Ai fi o umbră care, pierdută-i sub lumină,
Un rob o veșnicie, a celui ce e rău.

Dar ți-am ales ființa, spre care-a Mea privire,
Ea fără încetare, privește căci Eu vreau,
La masa pregătită, o-ntreagă veșnicie,
Cu tine și cu sfinții, copile drag să stau.
Amin