Ne-ai scos din pulberea plăcerii
autor. Diana (G. U)

Ne-ai scos din pulberea plăcerii, ce în păcate ne ținea,
Ne-ai pus pe-o stâncă în picioare, ca să se vadă slava Ta,
Ne-ai dat un nume fără merit, cu Duhul Tău ne-ai botezat,
Așa ai hotărât Tu Doamne, cu sânge sfânt când ne-ai spălat.

Ne-ai dat din dragostea cerească, un loc în cer ne-ai pregătit,
Prin legământ a noastre inimi, cu Tine Doamne le-ai unit,
O mult prea mare sfântă jertfă, pe Golgota Tu ai adus,
Să ne salvezi de moartea care, ai biruit-o Tu Isus.

Ne-ai scos din ura-apasătoare, cu dragoste ne-ai îmbrăcat,
Cu suferință și durere, pe noi Tu ne-ai răscumpărat,
Pe lemnul suferinței Tale, când ai luptat pân-la sfârșit,
Când te-ai gândit la noi Isuse, la Tine când nu te-ai gândit.

Ne-ai scos din colții ce strapunse, a noastre inimi ca să fim,
Ca pietre nefolositoare, dar n-ai lăsat ca să murim,
Tu n-ai lăsat să ne doboare, acel care a plănuit,
Sa ne scufunde-n bezna nopții, departe de-al Tău infinit.

Ne-ai scos din văile durerii, la locul larg și luminos,
Ai biruit în orice luptă, Căci Tu ești Doamne glorios,
Ne-ai ridicat din praful vieții, din noi Tu vase ai făcut,
Ca să avem la capăt Doamne, cu Tine toți un început.
Amin