Mi-e inima de Tine plină
autor. Diana (G. U)

Mi-e inima de Tine plină,
În piept am dorul Tău mereu,
Alerg numai spre-o-mbrățișare,
De-a Tale brațe Domnul meu.

Eu vreau ca să găsesc odihna,
Ce este doar pe urma Ta,
Din zori de zi de-a mea privire,
E căutata-ntruna ea.

Mi-e sufletul o bucurie,
Grăbit este spre ziua Ta,
În care-mi vei lua ființa,
La ceruri pentru-a o-nălța.

Spre ea-mi grăbesc întotdeauna,
Eu pasul pe acest pământ,
Ea va fi ziua-n care Doamne,
Și plânsu-mi va fi ca un cânt.

Mi-e inima de Tine plină,
Ca para focului aprins,
De dragostea mare... divină,
De nimeni nu va fi el stins.

Îmi clocotește de iubire,
Îmi clocotește ea de dor,
Căci simte-ntruna alinare,
Al Duhului cel sfânt fior.

Mi-e simțul doar o veselie,
Departe știu că Tu nu ești,
Mai știu că Tu mereu spre mine,
Cu pasul Tău azi te grăbești.

Te văd de după nori și stele,
Te văd de după răsărit,
Ți-aud și glasul ce-mi aduce,
Un tremur Domnul meu iubit.

Mi-e sufletul vioi pe cale,
Pe urma care ai lăsat,
Sub ceața deasă... stele-n vale,
Flămând de Tine-i și-nsetat.

Și nu ma satur niciodată,
Eu Doamne de iubirea cea,
Care mă ține lângă Tine,
Și mă conduce-n slava Ta.
Amin