Cerurile îți spun slavă
autor. Diana

Cerurile îți spun slavă,
Ai dat viață tuturor,
Tu privești ființa slabă,
Ești de dragoste izvor.

Chiar și fața pământească,
Toată doar Tu ai făcut,
Căci în Tine e putere,
Ești sfârșit și început.

Fiarele și-ntreg pământul,
Te așteapt-aici mereu,
Te așteaptă chiar și vântul,
Știe că-i ești Dumnezeu.

Guri și ochi deschiși stau astăzi,
Laudă prezența Ta,
Dar și marea biruintă,
Nu se-opresc a o cânta.

Florile îți dau mireasmă,
Și sub soare și sub nori,
Te așteaptă dăruite,
Tu din slavă să cobori.

Apele ce-s curgătoare,
Se grăbesc ca timpul greu,
El mai iute să se treacă,
Ca să vii Tu Dumnezeu.

Firul verde mic de iarbă,
Nu se-oprește-a se-nchina,
Și el te așteaptă Doamne,
Să te vadă mult ar vrea.

Să-l răsări unde nu este,
Nici furtuni... bătăi de vânt,
Care-s peste el întruna,
Cât așteaptă pe pământ.

Răsăritul cel de soare,
Cânta revenirea Ta,
Strălucind cu-a sale raze,
Orice colț a lumina.

Ca să vadă lumea-ntreagă,
Cât el este de frumos,
Este-un soare ce-l așteaptă,
Pe al său Stăpân Hristos.

Toate Ție ți se-nchină,
Și așteaptă să revii,
Cu dorințe de-acea vreme,
Ce va fi în veșnicii.

Cu răbdare și-umilință,
Ești Tu astăzi așteptat,
Rodul suferinței Tale,
Ca să fie înălțat.
Amin