Tu ești steaua rasărită
autor. Diana (G. U)

Tu ești steaua rasărită, când apare un apus,
Niciodată scump Isuse, Tu de noi nu ești ascuns,
Ne conduci din zori de ziuă, până la sfârșit de zi,
Pe-aripile de iubire, ce nu pot a obosi.

Tu ești raza cea de soare, ce coboară pe pământ,
Mângâiere ne aduce, glasul Tău duios și blând,
Ești izvorul din pustie, ce nu seacă niciodat,
Ne hrănește harul care, îl reverși neâncetat.

Ești mereu ca adierea, care bate-n primăveri,
Ești nădejdea ce ne duce, gândurile după zări,
Doamne ești marea iubire, avem parte azi de ea,
Căci e mare... mult prea mare, mila și iubirea Ta.

Ești puterea ce coboară, peste noi prin Duhul sfânt,
Ne-ntaresti întotdeauna, numai Tu pe-acest pământ,
Ne-ai zidit pe culmea stâncii, aripi pentru zbor ne-ai dat,
Să zburăm spre Tine Tată, pe-al Tău braț cel minunat.

Ești fiorul ce coboară, cu-alinare-n tipul greu,
Tu ești totul, ești în toate, căci doar Tu ești Dumnezeu,
Adăpost ne ești Tu Doamne, vremea când e-o vreme grea,
Doar cu Tine s-o răzbatem, totdeauna vom putea.
Amin