-"Cine vine spre cetate,
  Având mâinile legate?"
  -"Vine cel plin de mânie,
    De ranchiunã, de trufie,
    De invidie şi urã,
    Urâtorul de Scripturã!
    Însã, uitã-te cum vine
    Şi acel ce face bine,
    Ce îşi ţine cãrãruia,
    Fãrã grijile altuia;
    Şi, din inimã, el strigã:
                          Aleluia!"

Când mulţimea se adunã,
Fremãtând de voie bunã,
Cel invidios se duce
Şi mai pregãteşte-o cruce,
Cuie şi ciocan şi sfoarã,
Pentru Cel ce o sã moarã,
Purtând sacii de pãcate
Pe nevinovatul spate,
Pentru toate inimile
                          Încuiate.

Cei ce cântã, strigã: "Pace!"
Cel rãu, rea inimã-şi face.
Unii-s plini de bucurie
Alţii, însã, de mânie;
Ramuri de finic, în mânã,
Aşternând, pe jos, mantale,
Versuri biblice îngânã;
Un viu freamãt de-adorare
Prin popor îşi face cale,
Încât orişice fãpturã
Sã-şi deschidã a sa gurã
Şi, din inimã, sã strige:
                           "Osanale!"

-"Binecuvântatã fie,
  Sfânta Ta Împãrãţie!
  Şi Acel ce va sã vinã,
  Sã ne scoatã la luminã!"
Şi rãspunde tot poporul,
Privind spre Mântuitorul:
-"Osana! Aşa sã fie!"
Doamne, câtã bucurie
Sãrbãtoarea sfântã-mparte!
Viaţã, inimilor moarte,
Ne aduse, din mãrire,
A lui Isus arãtare
Pe un mãgãruş, cãlare!
Toate fãpturile Tale,
Chiar cei mici strigã şi cântã
                             Osanale! ...