Limba înțeleptului
Dă preț cunoștinței
Cuvântului Domnului,
Pe undele harului
Și banda credinței.

Buzele înțelepților
Seamănă cunoștința.
Din cartea prorocilor,
Domnul Domnilor
Ne luminează ființa.

Inima celor pricepuți
Caută cunoștința,
Să nu rămână pierduți
Cum sunt cei mai mulți
Care n-au credința.

Cel ce are cunoștință
Vorba-și controlează.
Și cu-ntreaga lui ființă,
Plin de sfântă năzuință,
Prin credință înaintează.

Dacă nu ai cunoștință,
Ești un mare păgubit.
E-ai o cale spre credință,
Să ajungi la biruință,
Să fii sigur mântuit.

Când se dă învățătură,
Primești cunoștință.
Cuvântul din Scriptură
Tu să-l ai mereu în gură.
Veghează cu stăruință.

Cunoștința n-o găsești
La nici un nebun.
Nu e scrisă prin povești
Ci pe căi sfinte, cerești.
Este drumul bun.

Domnul nu răspunde
Celor ce urăsc cunoștința.
Cei ce-alergă pe oriunde,
Dragostea nu îi pătrunde,
Nu-i trezește conștiința.

Caut-o ca pe-o comoară,
Atunci sigur o găsești.
Des în posturi, bunăoară,
Rugăciune-n prag de seară
Și umil să te smerești.

Cunoștința sfinților,
Priceperea desăvârșită
E virtutea drepților
Ce tânjesc în ei cu dor
După țara făgăduită.

Cunoștința voii sfinte
Vrem să ne-nsoțească.
Doamne, scump Părinte,
De aici, mergând-nainte,
Tot mai mult să crească.

Să umblăm în ascultare
Totdeauna de Cuvânt.
Tu ești Dumnezeul mare,
Ce ne luminezi pe cale
S-ajungem în Cerul sfânt.
Amin.
(2019)