Privesc în gând, spre Dealul Căpățânii,
Și văd trei cruci, sus pe deal! ...
La mijloc era, Regele Iubirii,
Țintuit pe lemn, între doi tâlhari! ...

El, – bunătatea și sfințenia divină,
A fost judecat de păcătoși!
N-a greșit nimic în astă viață,
Dar sortit la moartea cea-mai-grea, a fost!

S-a născut în grajd, chiar într-o iesle,
El, Luceafărul strălucitor! ...
Era Comoara vieții pământene,
Dar n-a fost cunoscut... de orice muritor!

De multe ori, aparențele-nșală,
Căci ochii nu pot să perceapă tot...
Doar duhul! ... Și inima – de-i trează,
Și cugetul – de ești străjer pe post!

Ascunse sunt multe taine,
De mintea celor păcătoși! ...
Doar „pruncilor” le sunt dezvăluite,
Care-L iubesc pe Dumnezeu, și-s credincioși!
***
Isus, țintuit pe cruce, între doi tâlhari! –
Atât a văzut mulțimea, și unii L-au plâns, cu amar!
Alții... s-au bucurat! Dar totuși, pe gânduri au fost puși:
Văzând semnele divine, au simțit... țepuș!

S-a-ntunecat soarele, s-a cutremurat pământul,
Când Regele Iubirii, la moarte a fost dat!
Au început să simtă, că nu s-a sfârșit totul,
Dar n-au știut că este... un Început minunat!

N-au știut atunci, că s-a deschis o Cale,
Calea către Raiul minunat,
Că-n istoria omenirii, a răsărit un „Soare”,
Care pe mulți i-a vindecat și i-a luminat!

N-au știut că cerul, va fi mai luminos,
Și Lumina, va pătrunde în omul păcătos!
N-au știut atunci, deși li se vestise,
Că Isus, prin moartea Sa, o Cale ne croise!

N-au știut atunci, că Lumina este Viața,
Și în multe inimi, ea va topi gheața!
N-au știut atunci, că Isus e Învierea,
Și Puntea ce unește, Cerul cu-omenirea!
***
Dar, tu știi, prietene! ... Tu știi că a-nviat
Și cu moartea Sa, pe moarte a călcat!
Și tu știi, prieten drag, că altă cale nu-i...
Apleacă-te la cruce, predă-ți azi viața... Lui!