Ostenit de alergare şi de zbuciumul cel greu,
Vei afla odată odihnă, lângă bunul Dumnezeu.

După suferinţe grele, după rane şi dureri,
Cât de dulci vor fi odată veşnicele mângăieri!

După lacimi şi-ntristare răsări-va-n drumul tău
Primăvara lângă Domnul, fericirea-n harul Său.

După zbuciumul şi truda ce-ai avut aici de dus
Te vei bucura odată pe vecie cu Isus.

Frate, nu urî durerea, nu cârti necazul tău,
Căci prin ele cu răbdare ai să să-ajungi la
Dumnezeu.