Nădejdea-i abilitatea omului de-a vedea
Ceea ce încă nu se vede cu privirea sa,
Un pod de trecere spre atunci, spre viitor
La clipe ce încă n-au venit în văzul ochilor.

Nădejdea-l face pe om să vadă în viitor
Ce parcă nu e nimic, de văzut încurajator
Să nădăjduiască împotriva oricărei nădejdi
Și să aștepte ceva să vină parcă de nicăieri.

Dacă un om plin de nădejde așteaptă ceva
N-ar putea să-ți răspundă ce, e nădejdea sa
N-ar putea să răspundă, în cuvinte explica
Dar nădejdea din el e puternică, e credința.

Doar nădejdea rămâne, unde credința
E zdruncinată de neîmplinirea așteptată
Nădejdea te încurajează să aștepți răbdător
Chiar dacă nu înțelege nimeni, din jur.

Sunt zile când credem că totul e prăbușit
Dar nădejdea dacă e, nu-i nimic pierdut
Credința, când se clatină arată cu degetul
Spre nădejde, ea mai rămâne, nimic altul

Viața noastră este ca o barcă spartă
Suntem conștienți că odată se scufundă
Știm că toate, înainte noastră sau scufundat
Și-a noastră barcă se umple și avem de luptat

Nădejdea ne face să scoatem apa din ea
Să vâslim cu nădejdea că la mal vom putea
Nădejdea, mereu așteaptă ajutorul sperat
Vine de undeva, de la cineva neașteptat.

Cel ce are nădejde lasă barca să se umple
Nu se ține de ea, apucă ajutorul ce vine de unde?
Ajutorul poate veni dinspre acolo, dinspre atunci
Să nu-L scapi dacă vine, silește să-L apuci.

Ori prin ce vei trece-n viață, să nu disperi
Că la oameni nu vei găsi ajutor, de nicăieri
În Dumnezeu să fie nădejdea noastră pe veci
El este întotdeauna acolo și prezent atunci.