Știind că n-am să pot zbura vreodată,
Fiind doar om, legat de-această glie,
Dorința mea, din fașă retezată,
A devenit din ce în ce mai vie.

Mi-am făurit în vis un zbor ascetic,
Privind spre cer în nopțile-nstelate,
Să mă înalț pe un traiect profetic
Și-n zbateri largi, să las în urmă toate.

Numai așa m-am dezlipit de humă,
De degradarea lumii, de vâltoare,
Dar am văzut că încă răul scurmă
Și am simțit că încă mă mai doare!

Că nu-s doar eu, ființă ce se trece!
Clepsidra-și cerne firele uitate,
Umanitatea e din ce în ce mai rece
Și simt tristețe și singurătate!

Oricât mă lupt, nu pot mereu învinge,
Sunt doborât de rău și de angoasă,
Încet, încet, puterea mi se stinge
Și-aș vrea să plec cât mai curând Acasă!

Un ultim zbor să am, să văd Lumina
Și cufundat în spectrele celeste,
Să simt cum se desprinde-ncet țărâna,
Și cum iubirea-Ți sfântă-n mine crește!

04/03/2023, Barcelona- Lucica Boltasu