Nu Ți-e dor, Doamne, de mine?
Ca nebun Te strig ades
Nori de ploaie-mi țes pe gene
Și furtuni în miezu-mi cresc...

Urlu, țip, Te caut pe-afară,
Împrejur, pe unde apuc
Ca nebun să prind o vorbă,
Tot sperând c-o să Te aud...

Nu mai știu ce să Îți spun
Nu mai știu ce am întrebat,
Dar, Îți zic, eu sunt nebun,
După Glasu-Ți însetat.

O, mai știi când Ți-am promis
Îmbătat de bucurie
Și-n trăiri de nedescris
Că primesc tot de la Tine?

Însă n-am știut atunci
Că Tu ne dai și tăcere...
Prea-ndesați de vorbe dulci
Amărâm a șoaptei miere.

Nu Ți-e dor, Doamne, de mine?
Sunt nebun, dar stau și cred;
Tot cu lacrimi prinse-n gene
Și în liniște Te-aștept...