Iosif, Hristos și tu
PETRU COMAN
20.10.2007.
PETROSANI


Din Canaan plecata Iacov și se-ndrepta spre Irak 1
- « Padan-Aram să-ți fie ținta, îi spuse atunci Isaac
De acolo să-ți aduci nevasta și ea să-ți fie după plac
Nu ca Esau dintre hetite ce viața grea mereu îmi fac,

Atotputernicul Stăpân să te-ocrotească, iar tu să-I fii supus... »
- Astfel, din casa strămoșească Iacov grăbit s-a dus.
Ce-mbrățișare și ce bucurie când l-a văzut Laban
De-abia acum cunoaște el nepotul din Canaan.

Și azi și mâine sta la ei, ba chiar mai mult : o lună
Ei sunt amabili, buni cu el, iar viața-i tot mai bună
Iacov cu drag slujea la oi privind-o pe Rahela
Cu dragoste făcând tocmeala, prezintă planu’ acela.

- « Șapte ani îți voi sluji, căci fata cea mai mică
Când e cu mine pe la oi, de nimeni nu-i e frică.
Târcoale dăm pe lângă turmă și ne privim cu drag
Chiar dacă-i vreme rea sau bună, nimic nu ne stă-n prag.

Suntem voioși și ne iubim căci Domnul e cu noi
Vreau să fiu de astăzi cu Rahele și-ți vom sluji la oi... »
Nu șapte ani, ci douăzeci de atuncea i-a slujit
Desi simbria i-a schimbat, răbda căci a iubit.

Când Dumnezeu privit-a spre Rahela, i-a dovedit că-i viu.
I-a ridicat atunci ocara născând pe Iosif, primul fiu.
Pe când slujeau cu toții la turma lui Laban
Îi spune a sa dorință ; vreau să mă-ntorc în Canaan.

Apoi soțiile, copii și roabe cu Iacov au plecat
Iată-i se-ntorc în țara ce Dumnezeu i-a dat
Continuând astfel lucrarea ca patriarh a priceput
Ca el duce chemarea ce Avraam a început.

Avraam, Isaac și Iacov și Iosif cel iubit
Păstrat-au legământul de la-nceput vestit
Căci « ei » vor fi sămânța cea binecuvântata
Ei vor fi moștenirea ce nu va fi uitată... !

Ajunși, bătrânul Iacov sta tare frământat 2
Uimit privind în zare se-ntreabă neîncetat...
- « Când vine indurarea peste acest popor
Căci tineri și bătrâni îi vâd aici cum mor ?

În țara nu-s bucate și foametea e mare
Privește-ne Iehova căci Tu ești bun și tare.
Să nu pierim cu toții, din cer dă-ne iertare
Să nu se piardă fiii dă-ne acum salvare... »

- Iar gândul cel de sus veni c-o tresărire :
« Iosif ! Vreau la Sihem să mergi. Acolo cu iubire
Să cauți frații tăi, apoi să-mi dai de știre.
Ei pasc a noastre turme, să vezi, au ocrotire ? »

- Iosif cu ascultare, se-mbracă, ia merinde,
Săruta a lui tata, si-i gata ca oriunde
Bătrânul tată-i spune să meargă imediat.
El vrea să-și vadă frații și aleargă neînfricat.

- « Dar nu sunt la Sihem, s-au dus pân’ la Dotan,
Îi spune un străin ce-l vede atunci taman.
I-am auzit vorbind , cu toții s-au sfătuit,
Că la Dotan pășunea-i mai bună de hrănit ... »

- În grabă mare Iosif pornește iar la drum
Câmpiile-s în urma căci doru-l poartă acum.
Când la Dotan ajunge și frații îl zăresc,
Cu ură și cruzime un plan viclean urzesc.

- « Iată-l că vine Iosif, făuritor de vise »...
- Îl apucară-n grabă și-n groapă-l azvârlise.
Dar Dumnezeu din ceruri atuncea a lucrat
Și-un gând tocmai din ceruri lui Iuda i l-a dat...

L-au scos din groapă vânzându-l la Ismaeliți
Căci au primit o sumă de douăzeci de arginți.
Aceștia mulțumiți spre Egipt se-ndreaptă
Iar Iosif plângând, începe-a spune-n șoaptă.

- Eu mă duc, dar vă aștept
Deși -s rob voi trăi drept
Când necazuri vor veni
Tot la voi mă voi gândi

Ca să vă salveze viața
Cel Preaînalt va da povața
Spre Egipt când veți veni
Din belșug vă va hrăni.

Snopul meu va sta-n picioare
Sufle vântul cât de tare
Iar al vostru s-a pleca
La al meu se va-nchina

Unsprezece stele, luna
S-a-nchina ’naintea mea 3
Chiar și soarele cel falnic
Va veni, s-a smeri grabnic.

Cel Măreț văzut-a toate
Din vecie pentru voi
Eu mă duc , mă duc nainte
Veți veni și voi apoi... »

Negustorii-ajunși în țară nu au stat pe gânduri
Au realizat tranzacții, făcând iarăși schimburi.
Au bătut din poartă-n poartă, marfa să o vândă
Când ajung la dregător sunt chemați în tindă.

Și... lui Potifar îl vând că-i afacere mai bună
Iar de-acuma Iosif sluga... tot ce trebuie adună.
El așază, rânduiește, tot ce face izbutește
Căci Părintele din ceruri e cu el, îl ocrotește.

Dar Satana nu cedează, altă cursă pregătește.
Soția acestu-i care peste Iosif stăpânește
Vrea-n păcat să îl atragă fiindcă inima-I poftește.
Cu minciuni se răzvrătește și cu ura pizmuiește.

Potifar uimit privește... și în temniță-l gonește
Însă Iosif nu cedează, pe Dumnezeu prețuiește.
A fost drept, curat, cinstit, cu nimic nu s-a mânjit
Iar acuma-i necăjit, e-ncercat și e mâhnit.

O Stăpâne bun din ceruri sunt aici nevinovat !
Unde-s visurile-acelea ce atunci Tu mi le-ai dat?
Iar...din ceruri lin coboară peste Iosif un duh blând
Și revarsă prospețime, liniște, pace-aducând.

Duhul Sfânt l-a-mbărbătat și descoperiri ia dat
Căci tălmăcitorul nostru pe nedrept e condamnat.
Atunci Domnul cel din ceruri pe împărat l-a cercetat
Și prin visurile-acelea, tare mult l-a tulburat.

« Șapte vaci și șapte spice », erau vremuri profețite
Ce acum spre împlinire erau toate pregătite...
- « Cine va putea să spună tainele din profeții... » ?
- O ’mpărate, ia aminte ! Am greșit, dar vreau să știi.

E în temniță un om care tălmăcește vise
Cheamă-l și-o să-ți tălmăcească, chiar paharnicul îi zise.
Împăratul a dat ordin, Iosif e adus îndată
Și-ascultând istorisirea tălmăcirea i-a fost dată.

- Are-n el chiar Duhul Slavei, zise atuncea Împăratu 4
Cine poate să ne-ajute? Nu mai căutam pe altul !
Te pun mare peste casă, mare peste ’mpărăție
Numai tronul mă desparte de-a ta mare măreție.

- Și în tot ținutul țării nimeni nu putu schimba
Planul său sau vorba sa. Astfel Faraon cinstea
Pe evreul din Israel de taine tălmăcitorul
Ce pe el se bizuia ca să-i fie ajutorul.

Și-a făcut provizii-n țară grâul cât nisipul mării
Aduna mereu bucate de pe tot întinsul țării.
Astfel Iacov auzise că-n Egipt este belșug
Și chema în grabă fiii vrând să rupă al foame-i jug.

Îi trimise în Egipt să coboare să aducă,
Grâu să fie de mâncare. Beniamin să nu se ducă !
El rămase cu bătrânul, e cel mic din unspe frați
Pregătindu-se în grabă cei zece-s acum plecați.

Dar când au ajuns în țară cu toții s-au închinat
Înaintea celui care greu pe toți i-a încercat.
- Voi...sunteți iscoade-n țară ați venit să spionați
Să culegeți informații și să duceți la pirați.

- « Noi suntem oameni de treabă », toți aceștia suntem frați
Am lăsat în țar-un frate și-un bătrân înfometați,
Unul nu mai e în viața am fost doișpe la părinți...
- Stai o clipă ! Te oprește ! Înțeleg acum că minți...

Când sosi-va-l vost frate și îl văd, va fi corect
Pân’ atunci la închisoare așa este cel mai drept.
Unul dintre voi să meargă să-l aducă pe cel mic
Și atunci vă veți întoarce, astăzi nu vă dau nimic.

- Plânsu-i năpădi îndată, frământări și vaiete
Ruben le aduce aminte de băiatul dinainte.
Însă temnicerul iată pe Simion l-a ’ntemnițat.
Economul puse-n dată grâul celor ce-au plecat.

Și cu grâu, dar și cu-arginți se întorc la tatăl lor
Povestindu-i toate-acestea... îl cuprinde un fior...
Iosif nu e, Ruben nu-i. Să-l luați pe Beniamin ...?
Ce durere mare este de acum peste cămin... !

Iacov nu știa că Domnul pregătește ce prezise
O salvare le aduce tocmai cum le-a spus prin vise.
Coborând din nou băieții ca s-aducă iarăși grâu, 5
Iosif îl văzu pe Beniamin și plângând vorbi-n târziu :

- Eu sunt Iosif cel vândut, Dumnezeu așa a vrut
Ca să vă salveze viața planu-atunci l-a conceput
Și-mplinit a fost prin mine, căci mi l-a descoperit
Astăzi înțelegem toți cât de mult El ne-a iubit.

Fraților ! Tablou acesta de Hristos ne amintește
Când în ceruri El și Tatăl cu Duhul se sfătuiește,
Să salveze omenirea, planul Tatăl consfințește
Iar Hristos venit în lume voia Lui o împlinește.

Oamenii de treabă, « noi », L-am vândut și L-am ucis
Nu știam că-i Dumnezeu și era de neînvins...
Nu s-a-mpotrivit să moară, ci S-a dat și-n locul tău
Ca să ne salveze viața a plătit El, Fiul Său.

Închisoarea fărdelegii și păcatul le-a strivit
Când pe Golgota Hristosul moartea-n veci a biruit.
Chiar de-a stat trei zile-n moarte; S-a sculat, a înviat
Căci pe Diavol biruita și-omenirea a salvat..

Drum spre gloria cerească prin Hristos ni s-a deschis
Nu ne mai ține păcatul prin Isus noi l-am învins.
În curând Domnul și frații pe un nor s-or întâlni
Plini de slavă și onoare în cer se vor veseli.

Asta n-a ’nțeles-o Iosif, nici chiar Iacov n-a știut
Nici vreunul de sub Lege n-a crezut , căci n-a putut,
Să-nțeleagă « taina jertfei », marele preot la fel.
Căci Duhul cel Sfânt dezleagă : taina ’nțelegând, Pavel.

Astăzi Duhul Sfânt dezleagă taine celui credincios 6
Ca să poată sta în harul Domnului Isus Hristos
Și să lupte, să învingă tot ce-i greu de biruit
Să se bucure de-acuma prin Isus în veci slăvit.

Cinste Ție, Domnul nostru, fii în veci glorificat
Căci prin moarte și iubire destinul ni l-ai schimbat
În Împărăția slavei nouă loc ne-ai pregătit
Aleluia ! Laudă Tie, fii și-acum și-n veci mărit !

Amin