Am crezut că am făcut lucruri mărețe,
Când am dat multor oameni ajutor,
Când le-am vorbit oamenilor cu blândețe,
M-am gândit: „O, câtă frumusețe!”
Dar, de fapt, am făcut ce eram dator.

Am crezut că ce-am făcut e-un lucru mare,
Și m-am crezut un biruitor,
Dar, de fapt, când am dat de mâncare
Celui slab și celui care n-are,
Am făcut doar ce eram dator.

Și-atunci când am construit vreo casă,
M-am gândit că-s foarte roditor,
Și-am zis că sunt cel care nu lasă
Pe sărman fără pâine pe masă,
Dar, de fapt, am făcut ce eram dator.

Totdeauna, când am făcut bine,
M-am crezut un binefăcător.
Am avut părere bună despre mine,
Dar acum eu o spun cu rușine:
C-am făcut doar ce eram dator.

O, Părinte, când fac fapte bune
Și în jurul meu dau ajutor,
Ajută-mă, Doamne, să pot spune
Că, prin umila mea acțiune,
Am făcut doar ce eram dator.

Mulțumesc, Doamne, Părinte veșnic,
Că m-ai făcut un învingător.
Când am fost slab, m-ai făcut puternic,
Ca să pot spune că sunt un rob nevrednic
Și că tot ce fac eu fac că sunt dator.