De-ai ieșit din lumea rea,
Nu-ți mai vinde puterea
Pe-un pahar de vin, de bere,
Pe o clipă de plăcere.

Pe un film, o emisiune...
Fă mai bine fapte bune,
Lasă strângerea de-avere,
Sufletul hrană îți cere.

Dacă-l hrănești de-acum
Doar la Paști și de Crăciun,
Sufletul va flămânzi
Și se va îmbolnăvi.

Apoi moartea îl așteaptă;
Dacă nu-i dai mâna dreaptă
Să-l ridici și să-i dai hrană,
Să guste și el din mană...

Să nu moară spiritual,
Ca pe patul de spital,
Și să pleci de-aici, de jos,
Fix în iadu-ntunecos.

Ține-ți sufletul aproape
De cer, cu-alese bucate,
Din Cuvânt și prin Cuvânt,
Ca să fii un om prea sfânt.

Căci el veșnic va rămâne,
Și depinde doar de tine,
Dacă vrei s-ajungi în Rai
Sau în chin veșnic să stai.

Hai, lucrează pentru Domnul,
Ca să nu te prindă somnul,
Ci să ai parte de răpire,
La a Domnului venire.

Căci prea mult timp nu mai e,
Și Domnul pe nori vine.
Ce va spune despre tine?
Va găsi ceva de bine?

Când va spune: „Robul Meu”,
Vei putea să spui: „Sunt eu”?
Poți să spui c-ai și făcut
Tot ce Domnul ți-a cerut?

O, de-ai vrea să înțelegi
Că pe calea care mergi
Sunt și spini, dar sunt și flori,
E și soare, sunt și nori.

Nu-i ușoară, nu-i nici grea,
Dar pe ea mergi cu crucea,
Din care nu poți să tai
Și nici jos nu poți s-o dai.

Când vei simți că-i prea grea,
Domnul te va ajuta
Și va fi mereu cu tine,
Și la greu, ca și la bine.

Pune-ți viața-n rânduială
Și lasă orice-ndoială,
Iar credința în Isus
Să te 'nalțe tot mai sus!