Blestemele sunt vorbe, rămase tradițional
Moștenite din generații, nimic personal?
Poate câteodată sunt curată prostie
Spuse din furie, vorbe goale la mânie?

Poate răbufnire de năduf, o descărcare
Spuse din ciudă, nebunie, moment de furie
Câteodată asta sunt, vorbe spuse la mânie
La necaz, la supărare, când nu-i stăpânire.

O, dar blestemul nu e numai așa ceva
Sunt oamenii specializați în a blestema
Iov și-a dorit să-i fie blestemată o zi
Ziua nașteri sale, de cei ce pot folosi.

Blestemul omului, e dar o superstiție
Fără efectele dorite, de la blesteme
Circulă atâtea superstiții pin mulțime
Da la pisica neagră, la drobul de sare.

De la caraghios, la mare stupiditate
Pe care omenii naivi le cred de moarte
Asupra lor, au efecte psihice, distrugătoare
Dar cel credincios nu le crede, că-s vorbe.

Dar este cineva, a cărui blestem ajunge
Nu numai pe individ, ci întregi popoare
Acela e Dumnezeu, ce n-aruncă vorbe
Cuvântul Lui e da și Amin, se împlinește.

La Dumnezeu, există faptă și consecință
Și El prezice viitorul omului, ce-l așteaptă
El are abilitatea de-a crea acea pedeapsă
Ce o prezise omului pentru a sa faptă.

Atât blestemul cât și spusa binecuvântare
Vin de la cel ce poate genera, forța de împlinire
Și una și alta sunt alegerea noastră, omule
Nu-i om să se nască, cu sacul cu blestemele.

Blestemul e proiectare negativă, deliberată
De un om, făcută asupra altuia cu multă ură
Și câteodată se întâmplă, dar întâmplător
Se întâmplă, dar nu-i rezultatul blestemelor.

Se poate întâmpla, chiar invers blestemului
Că împlinirea, nu stă-n puterea omului
Numai Dumnezeu face, în toate ce vrea
Omul cu blestemul să facă, nu-L poate forța.

Sunt blesteme care sună adesea, ca proorocire
De anumite lucruri negative ce-ar pute să fie
Părinții, ce-și avertizează copilul neascultător
De ce s-ar putea întâmpla, în mersul lucrurilor.

Acestea par blesteme, dar sunt avertismente
Ce sunt preconizate, dar nu-s deloc știute
Dar se întâmplă ceva negativ, apropiat. .
Și cel în cauză să spună: M-ai blestemat.

Dacă ne blestea-mă cineva, noi să binecuvântăm
Dragi creștini, asta ne îndeamnă Biblia, să facem,
Dacă-l va arunca asupra noastră nu se va întâmpla
Pentru că nu gândim la blestem, nu-l vom accepta.

Nu răspunde niciodată, cu blestem la blestem
Că are efectul focului, mai tare ne ardem
O vorbă bună, de binecuvântare este ca apa
Ce ai aruncat pe foc și ai stins flacăra.

Noi să aruncăm înapoi voit, o binecuvântare
E antidotul respingeri, oricărei blestemare
Atunci blestemul, va fi vorbă aruncată-n vânt
Că mai mare putere are, binecuvântatul cuvânt.