Noi trăim în anii
Veacului grăbit
Cînd sfârșitul lumii
E tot mai simțit.

Lumea e grăbită
Să trăiască-n păcat
Și de Dumnezeu
Desigur a uitat.

Noi trăim în anii
Ce nu trec, dar fug.
Nu-nțeleg ei, oamenii
Că-n pierzări-se duc.

Nu vor împetriții
Să se pocăiască,
Ca Domnul Iubirii
Să îi mântuiască.

Ei se cred puternici,
Mândri și deștepți,
Dar sînt doar nemernici
Ce cred în povești.

Și deloc nu vor
Ca să recunoască
Că-ngîmfarea lor
O să-i prăpădească.

Ei nu vor sa creadă
Că sînt trecători,
Ca frunza și iarba
De putrezitori.

Și în graba lor
Să ajungă timpul
Au lucrat doar nimicire
Și-i v-a înghiți pămîntul.