E CEL DIN URMA CEAS



E cel din urmă ceas,
Doar secunde au mai rămas.
Strigătul se stinge-n depărtare,
Anunțând ultima chemare.

Tu eşti chemat şi eşti dator,
S-alergi la unicul Salvator,
Să-i dai inima, necondiționat.
Grăbește-te, deja-ai întârziat!

Holdele în pârgă aşteaptă,
Secerătorii la recoltă bogată.
Nu risipiţi timpul cea mai rămas,
Grăbiţi, e cel din urmă ceas!

Grăbiți, grăbiți, să secerați,
Voi lucrători nu-întârziaţi!
Strângeți cu lacrimi spicele,
Se duc în zbor secundele.

Legați în snop, spic după spic,
Să nu se piardă, chiar nimic,
Strânși în dragoste mănunchi,
În rugi fierbinți, pe genunchi.

Minuni şi semne se-împletesc.
Şi lumii-ntregi mărturisesc,
C-apusul lumii e pe sfârșit.
Şi vom zbura spre infinit.

Se vor deschide mormintele,
Să se-întrupeze oasele.
Celor vii, la clipeala ochilor,
Se va face schimbarea trupurilor..
În trup nou, nesupus putrezirii,
Sub mantia sfințită, a neprihănirii.
Ca mii şi mii... albi porumbei,
Străbate-vom zarea şi marginile ei.

S-a dus şi ultimul ceas,
Nici clipe n-au mai rămas.
Iată norul poleit în strălucire,
De slava cerescului Mire.
Amin!